„Oricând poți fi refuzat. Atunci de ce să nu încerci?” – proverb olandez
În 26 mai, cu ocazia alegerilor europarlamentare, imaginile și clipurile de la secțiile de votare din Olanda făceau ocolul televiziunilor din România și obiectul unor dezbateri aprinse pe rețelele de socializare. Nu doar că românii veniseră să voteze într-un număr mai mare decât anticipaseră autoritățile române – dar unii dintre ei, se aleseseră și cu o bătaie din partea poliției olandeze, chemată chiar de către personalul Ambasadei României. Oamenii deveniseră din ce în ce mai nervoși pe măsură ce era clar că, după ore de stat la coadă, pe ploaie și fără nicio informație utilă din partea celor din secție, nu se vor putea apropia de cabina de vot, iar Ambasada s-a temut de cei câțiva care își scandau drepturile și forțau ușa clădirii.
Votul din Olanda se încheia astfel nu doar cu frustrarea miilor de români cărora li se refuzase dreptul de a vota, dar și cu șase plângeri penale din partea celor care căzuseră victimă violențelor nejustificate.
Votăm în Olanda, un proiect la firul ierbii, crescut cu sprijinul Alianței
O situație precum cea de la Haga i-ar fi putut descuraja și demobiliza pe mulți. Ce a urmat însă demonstrează că, acolo unde există bunăvoință și comunicare, există și posibilitatea unei schimbări în bine. Așa cum tragedia de la Colectiv din 2015 îi aducea pentru prima oară împreună pe românii din Olanda – într-o mobilizare fără precedent pentru ajutorarea victimelor venite din țară – la fel, scrutinul eșuat din mai îi determina pe unii rezidenți români să caute soluții, mai ales că urmau alegerile pentru prezidențiale. „De ce au venit mai mulți români de data asta?”, „Câte secții ne trebuie cu adevărat?” erau doar câteva dintre întrebările cărora încercau să le răspundă cei care puneau bazele proiectului „Votăm în Olanda”.
mai mult la diaspora.usr.ro
